Heiwit la Bruxelles, la masa rotundă privind viitorul bateriilor europene

Pe 11 iunie 2026, Heiwit a participat la dezbaterea Comitetului Economic și Social European dedicată viitorului industriei europene a bateriilor. O zi în care s-a discutat despre competitivitate, energie și oameni — precum și despre rolul pe care sodiul ’made in Europe“ îl poate juca în suveranitatea industrială a continentului.

O zi importantă

Există un moment în care o companie încetează să mai fie doar un actor pe piață și devine parte a unei discuții mai ample. Pentru Heiwit, acel moment a sosit pe 11 iunie 2026, la Bruxelles, la masa Comitetului Economic și Social European (CESE), în cadrul dezbaterii “Viitorul industriei europene a bateriilor”.

Directorul general al Heiwit a fost invitat să participe la masa rotundă “De la strategie la extindere” — “De la strategie la implementare” — alături de alți actori importanți din sector, pentru a răspunde la o întrebare deloc evidentă: cum își transformă Europa ambițiile în domeniul bateriilor într-o adevărată poziție de lider industrial și cum va face acest lucru în următorii doi sau trei ani?

Pentru o tânără companie italiană care proiectează și produce sisteme de stocare cu ioni de sodiu, faptul de a fi invitată să-și exprime punctul de vedere în acel cadru nu este un detaliu neînsemnat. Este un semnal că tranziția energetică europeană nu se joacă doar în marile „gigafactory” din industria auto, ci și — și poate mai ales — în alegerile celor care construiesc produse destinate gospodăriilor și întreprinderilor de pe continent.

Momentul potrivit, întrebarea potrivită

Dezbaterea a avut loc într-o săptămână deosebită. Cu câteva zile înainte, Comisia Europeană aprobase oficial Instalația de reîncărcare a bateriilor: până la 1,5 miliarde de euro sub formă de împrumuturi fără dobândă pentru a sprijini producătorii europeni de celule solare în faza delicată de demarare a producției, plus 300 de milioane destinate materiilor prime critice. O măsură importantă, care vine în completarea Industrial Accelerator Act și a primelor cerințe privind componentele “Made in Europe” în cadrul achizițiilor publice.

Contextul, de altfel, este clar: peste 80% din capacitatea mondială de producție a bateriilor este concentrată astăzi în China, iar în 2024 Europa a cheltuit zeci de miliarde de euro pe baterii, în mare parte importate. În plus, în ultimele optsprezece luni, continentul a asistat la dispariția a sute de gigawați-oră din capacitatea de producție planificată, între proiecte amânate și o cerere de mașini electrice mai slabă decât se preconiza.

Noile măsuri europene sunt concepute în special pentru marile fabrici de baterii destinate autovehiculelor electrice — instalații cu o capacitate de cel puțin 10 GWh, adesea “prima fabrică” a câtorva mari grupuri. Și tocmai aici dezbaterea de la Bruxelles a ridicat cea mai interesantă întrebare, adusă în discuție și de moderator: strategia europeană trebuie să privească dincolo de mașinile electrice și să facă loc unor substanțe chimice alternative, precum sodiul. Două teme care, pentru Heiwit, sunt ca o a doua natură.

“Cea mai urgentă măsură? Oamenii”

Când a fost întrebat care este cea mai urgentă măsură pe care Europa trebuie să o ia, Heiwit a surprins publicul cu un răspuns deloc tehnic.

“Problemele pe care le menționăm de obicei — capitalurile, materiile prime, lanțurile de aprovizionare — sunt importante, dar pot fi rezolvate. Europa va găsi banii necesari și își va construi lanțul de aprovizionare. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult, și asupra căruia aproape nimeni nu ia măsuri, sunt oamenii.”

Ideea este simplă și profundă: putem construi cea mai automatizată fabrică de baterii din Europa, dar avem totuși nevoie de o generație care dorință să lucreze în sectorul manufacturier avansat. Și timp de douăzeci de ani, tinerilor li s-a spus că obiectivul era un loc de muncă de birou — tocmai acel tip de muncă pe care inteligența artificială îl va prelua în primul rând. Munca care nu va dispărea este cea care construiește și întreține lucruri reale: instalații, fabrici, baterii. A face din nou atractivă munca industrială, prin formare și ucenicie, este probabil cea mai urgentă provocare a următorilor ani. “Dacă o abordăm corect”, a adăugat el, “o problemă iminentă devine cel mai mare avantaj competitiv al nostru. Dacă greșim, ne vom trezi cu gigafabrici și nimeni care să le pună în funcțiune.”

Producția în Europa este mai rentabilă decât se crede

Al doilea mesaj al lui Heiwit a demontat un mit: ideea că producția în Europa este inevitabil prea scumpă.

“În fabricile noastre, o baterie finită ne costă cu aproximativ 10% mai mult decât în China. Nu este o diferență insurmontabilă. Și, mai ales: acei 10% nu se regăsesc în celulă.”

Heiwit este un integrator de sisteme, nu un producător de celule. Pentru noi, celula este o marfă: o achiziționăm la prețul pieței globale și construim în jurul ei bateria, componentele electronice și software-ul. Aceasta înseamnă că diferența de cost nu se regăsește în celulă — care costă aproximativ la fel peste tot — ci în energie, forță de muncă și capital. Trei aspecte asupra cărora Europa poate interveni cu adevărat. Costul forței de muncă, de exemplu, are o pondere din ce în ce mai mică: salariile din industria chineză s-au triplat aproximativ în zece ani și continuă să crească, în timp ce în Europa au rămas neschimbate; iar automatizarea, domeniu în care continentul excelează, reduce și mai mult această componentă.

De aici rezultă condițiile concrete pe care Heiwit le-a indicat. Prima: un adevărat producător european de celule solare — deoarece, în ziua în care acesta va exista, integratorii precum Heiwit vor fi pregătiți să achiziționeze întreaga sa producție, garantând acea cerere care face ca o instalație să fie finanțabilă. A doua: energie accesibilă și stabilă. A treia: sprijin public pentru primele linii de producție, până când volumele vor face ca acestea să devină rentabile.

Energie și reguli stabile: perspectiva investitorilor

A treia întrebare se referea la un aspect pe care Heiwit îl cunoaște bine și din perspectiva strângerii de capital: cât de importante sunt prețurile energiei și previzibilitatea regulilor pentru investitori?

“Investitorii nu au nevoie de cea mai ieftină țară. Au nevoie de o țară stabilă. Pe baza unor costuri energetice cunoscute și a unor reguli cunoscute, poți elabora un plan pe zece ani. Pe baza unor reguli care se schimbă la fiecare optsprezece luni, nu.”

Energia electrică reprezintă o parte semnificativă din costul de producție al unei celule solare: în prezent, industria europeană plătește pentru energie electrică aproximativ de două ori și jumătate mai mult decât cea din China, o diferență care se reduce în cazul marilor consumatori de energie, dar nu dispare. Cu toate acestea, a explicat Heiwit, adevăratul obstacol este incertitudinea: de fiecare dată când regulile se schimbă, investitorul o interpretează ca pe un risc, costul capitalului crește și un proiect care ar trebui să demareze se oprește. Este un aspect asupra căruia o mare parte a industriei europene este de acord: măsurile punctuale, oricât de binevenite ar fi, nu sunt suficiente; este nevoie de un sprijin stabil și pe termen lung. Cererea lui Heiwit este simplă — reguli clare și durabile privind energia și stimulentele — deoarece acestea valorează mai mult decât orice contribuție izolată: fac banii mai puțin scumpi pentru toți cei care aleg să construiască aici.

Sodiul, o alegere europeană

În spatele acestor poziții se află o viziune clară asupra produsului. Heiwit a dezvoltat prima baterie rezidențială cu ioni de sodiu certificată în Europa (CE și TÜV SÜD), proiectată și asamblată în Italia. O tehnologie care, spre deosebire de cea pe bază de litiu, nu utilizează nici litiu, nici cobalt, nu este supusă fenomenelor de supraîncălzire, funcționează bine chiar și la temperaturi scăzute, este extrem de reciclabilă și poate fi transportată și depozitată în deplină siguranță, chiar și la tensiune zero.

Este, de asemenea, o tehnologie în continuă evoluție. După primele celule cu oxizi stratificați, Heiwit lucrează acum cu celule polianionice: puțin mai grele și cu o densitate energetică ușor mai mică, dar cu siguranță mai sigure și mai durabile. Pentru o baterie care este montată pe perete, și nu în interiorul unei mașini, acesta este compromisul potrivit — dovada că Europa nu trebuie neapărat să câștige cu celula cu cea mai mare ’densitate“, ci poate câștiga cu celula potrivită pentru fiecare utilizare. Sistemul este completat de software-ul de gestionare inteligentă AI Care, care optimizează autoconsumul și monitorizarea instalațiilor.

Sodiul, la urma urmei, reprezintă chiar cea mai “europeană” chimie posibilă: materii prime abundente, nicio dependență de lanțurile de aprovizionare cu litiu și cobalt, un lanț de aprovizionare pe care continentul îl poate controla cu adevărat. Tocmai de aceea, acesta nu reprezintă doar o alternativă, ci un punct de plecare concret pentru suveranitatea industrială europeană.

Ce aducem acasă de la Bruxelles

Heiwit a ieșit din această dezbatere cu o convingere și mai puternică: Europa poate să-și construiască propria industrie a bateriilor, iar sodiul este punctul de plecare ideal. Dar sunt necesare trei lucruri împreună — energie competitivă, reglementări stabile și, da, oameni care să opteze pentru sectorul manufacturier. O mare parte din acel faimos decalaj 10% nu ține de tehnologie: se află în mâinile clasei politice europene.

Pentru o companie tânără din Varese, a sta la acea masă a fost o onoare și o responsabilitate. Și un memento al motivului pentru care facem această muncă: să demonstrăm, în fiecare zi, că în Europa se poate produce o baterie sigură, durabilă și cu adevărat „made in Italy” — și că viitorul stocării energiei poate vorbi și limba noastră.