Printre obiectivele climatice ale Europei pentru 2030 se numără și decarbonizare a sectorului energetic. Este un termen care a devenit parte din vocabularul nostru de zi cu zi, dar ce înseamnă acesta în practică? Cum facem față acestei schimbări în modul în care producem electricitate? Să aflăm în următoarele paragrafe.

O scurtă definiție a decarbonizării

Decarbonizarea este una dintre temele centrale în contextul actual, deoarece comunitatea globală este din ce în ce mai angajată față de tranziția către un model energetic durabil, cu emisii reduse de carbon. Decarbonizarea vizează, prin urmare, reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special a dioxidului de carbon (CO2), pentru a combate schimbările climatice și a promova o dezvoltare mai durabilă.

Cum a fost produsă energia până la apariția sistemelor durabile?

Electricitatea tradițională este produsă de obicei prin arderea combustibili fosili, cum ar fi cărbunele, petrolul și gazele naturale, în așa-numitele centrale termoelectrice. În acest proces, combustibilul este ars pentru a genera căldură, care la rândul său este utilizată pentru a produce abur. Aburul de înaltă presiune antrenează apoi o turbină conectată la un generator, transformând energia cinetică în energie electrică.

Această metodă a fost utilizată timp de mai bine de un secol doar pentru a satisface cererea mondială de energie electrică, însă a sosit timpul pentru o schimbare de paradigmă. Într-adevăr, deși utilizat pe scară largă, este în mod inerent poluant din cauza emisiilor semnificative de dioxid de carbon (CO2) și a altor poluanți atmosferici produși în timpul arderii.

Emisiile de CO2 provenite de la centralele termice alimentate cu combustibili fosili sunt o cauză principală a creșterii nivelului de gaze cu efect de seră din atmosferă, contribuind la încălzirea globală și la schimbările climatice. Poluarea aerului asociată include, de asemenea, substanțe nocive, cum ar fi oxizii de sulf și de azot, particulele fine și metalele grele, ceea ce are un impact negativ asupra calității aerului și a sănătății umane.

Deoarece sectorul producerii de energie este pe podiumul celor mai poluante, a fost necesar să se regândească metodele de creare a energiei și de satisfacere a nevoilor lumii. Europa a ales decarbonizarea.

Cum se pune în practică decarbonizarea?

Deși s-a vorbit mult despre mediu de la declanșarea pandemiei din 2020, termenul de decarbonizare a apărut de fapt mult mai devreme în vocabularul nostru. Începând din 2015, au fost luate măsuri oficiale pentru a încerca să reducă producția de energie care utilizează combustibili fosili și să adopte noi tehnologii durabile.

De atunci, statele membre ale UE au căutat noi soluții pentru a îndeplini punctele-cheie care au apărut în timpul conferinței ONU privind clima, care s-a încheiat cu Acordul de la Paris. Prin urmare, țările au luat treptat măsuri pentru a reuși să reducă producția de CO2 cu 55% până în 2030, în vederea stabilirii unor noi obiective:

• instalarea de sisteme de energie regenerabilă. Acestea, cum ar fi energia solară și eoliană, au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește eficiența și costurile. În plus, bateriile și stocarea energiei au devenit elemente-cheie în gestionarea resurselor energetice intermitente.
• comerțul cu mijloace de transport ecologice și instalarea de stații de încărcare. Inovarea în sectorul transporturilor a dus la adoptarea tot mai frecventă a vehiculelor electrice, reducând dependența de combustibilii fosili
• realizarea de standarde pentru decarbonizarea industrială. Tot mai multe întreprinderi au adoptat practici de reducere a deșeurilor și a emisiilor. Au apărut standarde de siguranță și calitate care atestă durabilitatea întreprinderilor și a fost introdusă figura consilierului pentru mediu și bunăstare.
• politici și stimulente. În cele din urmă, statele europene au adoptat legi și au acordat subvenții pentru instalarea de panouri solare pe clădiri și pentru eficientizarea locuințelor.

Întrebarea pe care ne-o punem astăzi este: au adus toate aceste eforturi rezultate concrete?

Date actuale privind decarbonizarea

Respectă Europa orientările privind decarbonizarea stabilite până în 2030? Să ne uităm la câteva date importante:

• Europa a redus emisiile globale cu 32,5% din 1990, Marea Britanie fiind liderul, cu o reducere de 48,7%
• Cu toate acestea, graba recentă de a utiliza gaze naturale lichefiate (GNL) și revenirea la cărbune în Germania evidențiază provocările legate de securitatea energetică
• În 2022’Europa a produs mai multă energie din eoliene și solare decât din gaz, dar riscă în continuare să nu atingă obiectivele climatice pentru 2030, cu întârzieri semnificative în tehnologii-cheie precum energia curată, energia eoliană, hidrogenul și captarea și stocarea carbonului

Abordarea actuală, determinată de obiective arbitrare pentru 2030, trebuie să fie reformulată într-o manieră proactivă și pragmatică. O abordare bazată pe opțiuni care promovează securitatea economică și gestionează riscurile este esențială. Aceasta necesită o planificare proactivă, o evaluare a impactului potențial al riscurilor și politici climatice flexibile.

Italia se află, de asemenea, într-o situație critică în procesul de decarbonizare, după cum se evidențiază în analiza Agendei politice 2023 pentru emisii zero de carbon. Cu mai puțin de șapte ani până la 2030 și obiectivele pentru 2050, țara se confruntă cu o provocare considerabilă de a reduce emisiile de CO2 cu 125 de milioane de tone. Emisiile de CO2 au scăzut cu doar 1% față de 2019, aducând reducerile totale la 30% din 2005. Sectoarele cele mai în dificultate sunt transporturile și construcțiile, care sunt departe de obiectivele pentru 2030. În ciuda eforturilor depuse, decalajul care trebuie acoperit în termen de opt ani rămâne uriaș. Inovarea și investițiile sunt lente, PNR rămânând în urmă și resursele fiind încă insuficiente.

Concluzii

Calea către decarbonizare este o provocare crucială, iar Europa este angajată în tranziția către un model energetic durabil, cu emisii reduse de carbon. Reducerea emisiilor de CO2 este esențială pentru combaterea schimbărilor climatice și promovarea dezvoltării durabile. Cu toate acestea, drumul către producția de energie curată și durabilă este presărat cu provocări și necesită un angajament concret din partea guvernelor, întreprinderilor și cetățenilor.

Dependența globală de combustibilii fosili, susținută de interese economice înrădăcinate, face ca tranziția către surse de energie durabile să fie o provocare politică și economică. În plus, necesitatea unei infrastructuri actualizate și rezistente reprezintă un alt obstacol, deoarece multe regiuni se confruntă încă cu provocări în modernizarea rețelelor energetice. Tranziția implică, de asemenea, reconversia sectoarelor economice tradiționale, ceea ce duce la îngrijorări cu privire la pierderea locurilor de muncă și la schimbarea dinamicii economice locale. Depășirea acestor obstacole necesită un angajament la nivel mondial, o conducere politică puternică și stimulente economice pentru a avansa către decarbonizare.

Deși Europa a redus emisiile în ansamblu, provocări precum utilizarea gazelor naturale lichefiate și revenirea la cărbune evidențiază complexitatea procesului. Este esențial să se reformuleze abordările, adoptând strategii proactive și pragmatice care să asigure securitatea economică și să gestioneze riscurile asociate.

În acest context, companii precum Heiwit joacă un rol crucial. Oferind sisteme solare inovatoare pentru întreprinderi și persoane fizice, contribuim activ la reducerea emisiilor și la promovarea practicilor energetice durabile. Angajamentul nostru este de a conduce tranziția către un viitor mai promițător și îi invităm pe toți să ni se alăture în această cauză. Cu investiții specifice, politici flexibile și o abordare colaborativă, putem depăși provocările decarbonizării și putem construi o lume mai durabilă pentru generațiile viitoare.